Strofa 1Troienită este caleaFulgii-n roiuri năpădesc,Iarna-i gospodină-n țară,Eu spre casă-încet pășesc.
Strofa 2Crivățul ce lacom cerneZgura bolții înghețate,Desenează pe troieneLungi covoare înflorate.
RefrenCu acul vremii mama coaseUn brâu al timpului trecutȘi-n tivul faptelor ascundeUn dor și-un ieri ce n-a trecut.
Strofa 3Astăzi e o zi aparteTuturor în jur zâmbesc,Astăzi mama își mai coasePe răboj un crin domnesc.
Strofa 4Înflorată este poalaCe demult mă legăna,Două mâini de ani brăzdateȚin o turtă și-o nuia.
RefrenCu acul vremii mama coaseUn brâu al timpului trecutȘi-n tivul faptelor ascundeUn dor și-un ieri ce n-a trecut.
PunteAude-al datinilor șoapteȘi-al sufletului murmur stinsȘi-n fiecare cusătură —Ecou răzleț de dor aprins.
Refren finalSimt lumina cum străbateDin adâncuri părinteștiȘi prin chipul mamei cântăDalbe cete îngerești.
FinalVoi purta mereu în sufletChipul tău umil și blândȘi în vremuri de restrișteVoi vorbi cu tine-n gând.